La Fagaras CDR-ul merge in turul 2

La Fagaras in turul al doilea intra candidatii PNL si PNTCD… In Consiliu din punctul de vedere al PSD situatia e nasoala.

Update: cum reusesc cei de la Radio Star sa dea muzica asa prosta nu stiu…

 

Raspuns la intrebarea lui Mircea

  Aseara am vazut In gura presei cu Mircea Badea din 11.02.2008 . Mircea vazuse un film si se gandea ca americanii nu il cauta pe Osama ci doar se fac… Azi am citit Comentariu la Carti Interzise  . Articol despre Carti Intezise, omu vine cu pasarelele lui…

  M-am uitat si eu la Afganistan pe Wikipedia si am vazut ca are o suprafata de 647500 km² aproape de trei ori cat Romania (238392 km² conform Wikipedia), suprafata din care mai mult de jumatate e munte. mai mult decat suprafata Romaniei

  Tinand cont ca grupul Ogoranu a rezistat fara sa fie prins intre 1948 si 1956 doar in masivul Fagaras iar Ion Gavrila Ogoranu nu a fost prins pana in 1976 in Romania Comunista este oare imposibil sa nu fi prins timp de 7 ani in zona muntoasa a Afghanistanului?

  Tot in emisunea respectiva Mircea face o referire la 9/11 si la faptul ca otelul nu se topeste la temperatura la care arde kerosenul. Adevarat  dar otelul la 600°C otelul isi pierde cam 50% din elasticitate. Conform Popular Mechanics

  FACT: Jet fuel burns at 800° to 1500°F, not hot enough to melt steel (2750°F). However, experts agree that for the towers to collapse, their steel frames didn’t need to melt, they just had to lose some of their structural strength — and that required exposure to much less heat. “I have never seen melted steel in a building fire,” says retired New York deputy fire chief Vincent Dunn, author of The Collapse Of Burning Buildings: A Guide To Fireground Safety. “But I’ve seen a lot of twisted, warped, bent and sagging steel. What happens is that the steel tries to expand at both ends, but when it can no longer expand, it sags and the surrounding concrete cracks.”
“Steel loses about 50 percent of its strength at 1100°F,” notes senior engineer Farid Alfawak-hiri of the American Institute of Steel Construction. “And at 1800° it is probably at less than 10 percent.” NIST also believes that a great deal of the spray-on fireproofing insulation was likely knocked off the steel beams that were in the path of the crashing jets, leaving the metal more vulnerable to the heat.
But jet fuel wasn’t the only thing burning, notes Forman Williams, a professor of engineering at the University of California, San Diego, and one of seven structural engineers and fire experts that PM consulted. He says that while the jet fuel was the catalyst for the WTC fires, the resulting inferno was intensified by the combustible material inside the buildings, including rugs, curtains, furniture and paper. NIST reports that pockets of fire hit 1832°F.
“The jet fuel was the ignition source,” Williams tells PM. “It burned for maybe 10 minutes, and [the towers] were still standing in 10 minutes. It was the rest of the stuff burning afterward that was responsible for the heat transfer that eventually brought them down.”

Raspunsul exista inainte ca Mircea sa fi intrebat…

 

Cafele,cafele,cafele…

Nu îmi aduc aminte când am băut prima dată cafea dar cu siguranţă cân eram în clasa a Xa sau să fi fost a XIa din când în când nu ajungeam la prima oră ci ajungeam la Lucian, un bar de pe strada Gării, unde beam o cafea, fumam o ţigară, Camel lung cumpărat la bucată. Cumpăram două: una pentru cafeaua de la Lucian, alta pentru pauza mare de la ora 11. Niciodată pachet. Părinţi se făceau că nu ştiu că fumăm iar noi ne făceam că nu fumăm. Câteodată nu era Camel ci More mentolat.

M-am apucat de fumat în vacanţa de vară dintre clasa a IXa şi clasa a Xa. De atunci m-am lăsat de câteva ori, m-am reapucat, povestea fiind cunoscută fumătorilor. Ultima dată am luat decizia să nu mă  mai las de fumat dar să le răresc. Prin urmare din aprilie 19 am fumat doua ţigări: una în Septembrie iar cealaltă în Decembrie.

La Lucian ne întâlneam cu colegii care făceau naveta din Şercaia, care dacă ne găseau înăuntru se opreau şi ei la cafea. Apoi plecam câtre liceu să ajungeam la a doua oră. Absenţele nu a u fost nicodată o problemă, mama unui coleg fiind doctor. La un moment dat în clasa a XIa am scris pe scutirea medicală: DTC (Durut tare în cur), evident fără paranteză. Dirigu* m-a întrebat ce e aia eu răspunzând că nu ştiu… Colegul  respectiv avea în bibliotecă “Cele 11000 de vergi-ne-bune” a lui Appolinaire….

Dirigu’… Profesor de matematică de modă veche pe care l-am înjurat în gând de atâtea ori. Şi nu eram singur. Odată cu trecea anilor am început să îi mulţumesc. Ultima dată când l-am văzut ieşise la pensie şi mai avea nişte ore la una din şcoli… Liceul se numeşte acum Colegiul Radu Negru dar pe vremea se numea Liceul Radu Negru iar dar era numit între elevi Bastilia, porţile se încuiau după ora 8. Se deschideau doar în pauze. Fumatul era interzis iar dacă vroiai să fumezi fie ocoleai toată curtea fie săreai gardul din spate.

Glume, farse , etc. au fost de-a lungul timpului dar privind în urmă, în căutarea zăpezilor de altă dată, par a fi în nişte limite. Ieşi afară! şi nu te mai primesc la oră dacă nu vi cu măta la şcoală era cam odată pe trimestru.Am avut o generaţie de aur de profesori: Lazea la matematică, Funariu la română, Greavu la Istorie, Dobrotă la fizică, şamd. Traian Greavu era director în acele vremuri…Unde am ajuns de la cafea…  la zăpezile de demult. Iernile din acele vremuri, cu gerul pe care nu îmi puneam căciula ca să nu stric freza, ajungând la liceu sau la Lucian cu părul îngheţat bocnă…iar acum mă plâng de sinuzită.

De fapt mai era în acele vremuri un bar în Făgăraş, undeva unde fusese de mult Librăria Facla. Oare îl chema Gigi? Mai era discoteca de la Casa Armatei. Apoi a apărut MBO-ul unde am petrecut mult mult timp…Dar despre MBO altă dată Banal…

De fapt după cum discutam cu un prieten: o adolescenţă inocentă cu frustrările, bucuriile şi tristeţile de rigoare care dracu ştie când s-a terminat….Chefurile, bairam sună rău la Făgăraş, la care se încercau lipeli şi alte lucruri care nu mergeau întotdeauna, aşa că se întâmpla să merg  câtre casă crăcânat cu o durere de coaie pentru că fata nu a vrut să… Minunată adolescenţă chiar dacă te dureau coaiele din când în când…şi cu cafea şi cu ţigări.

Toate acestea au fost însoţite de cafele, dimineaţa la trezire acasă sau la Lucian, la chefuri ca să stai până dimineaţa sau pe post de companie ţigării, cafele ce erau fie de filtru fie de ibric, fie în ceaşcă fie în cană, cafeaua fiind de cele mai multe ori Jacobs. Apoi am descoperit (prin facultate) Moka Espreso şi Lavazza şi mult mai târziu Frence Press-ul şi râşniţa de cafea, nu de alta dar o cafea bună se obţine din boabe proaspăt râşnite manual (râşniţa electică nu e bună pentru câ încălzeşte cafeaua), acestea împreună cu un ibric de aramă fiind singurele ustensile de cafea din casă…

 

Back to the roots

Nu citesc presa locală decât foarte rar iar când se întâmpla citesc presa din oraşul natal, chiar dacă l-am părăsit de ceva timp şi mă întorc rar de tot acolo. O dată sau de două ori pe an.

Evident că în aceste întoarceri mă întrb dacă s-a schimbat ceva sau nu. într-un fel sau altul acolo mi-am petrecut o copilărie naivă dar fabuloasă. Niciodată nu am urât oraşul şi nu am avut senzaţia că oraşul mic de provincie m-a legat într-un fel de mâini şi de picioare. Câteodată am sentimentul că ,de fapt , m-a protejat de marile tentaţii. Când le-am întâlnit era probabil prea târziu pentru ele. Nu e un motiv de pică. Cumva azi mi-am adus aminte de barza/berzele care aveau cuibul pe hornul unei case din capătul străzii, berze pe care le vedeam cu siguranţă la 15 septembrie şi care plecau în ţarile calde undeva prin octombrie sau cel puţin aşa spuneam de fiecare dată când nu le mai vedeam. Într-un fel sau altul “ţarile calde” au fost pentru mine un tărâm mitic, fără o localizare precisă pe vre-o hartă, un fel de “hic sint leones” fără a cunoaşte expresia respectivă.Le-am văzut din clasa I-a păna in clasa XII-a. Paradoxal am fost in “A” timp de 12 ani :).

Am ajuns la muncă şi la un moment dat am aruncat pe presa locală ce acum se poate accesa pe internet. Am pornit cu Bună Ziua Făgăraş. Uite că aţi aflat şi care e numele oraşului natal cu ocazia asta. Apoi am trecut la Făgăraş Expres unde am citit că Poliţia Făgăraş a efectuat o razie anti-chiul şi că “nici un elev de la Colegiul Naţional Radu Negru nu a fost suprins de razie.”  

Nu se ştie dacă respectivii chiuleau sau doar nu au fost prinşi, adică ori sunt mai conştincioşi, ori se feresc mai bine. M-am simţit mândru :). Şi eu am fost la Radu Negru  elev :). Cam la fel de mândru cum eram că săream gardul ca să fumez în acele timpuri ca să fumez:)) Între timp m-am lăsat de fumat, m-am apucat din nou, m-am lăsat din nou. Să mai spun că am luat bac-ul cu notă mare :))).