Ziare


Sursa Asia Off Beat

Henry Kissinger meets with Chinese president Mao Zedong in 1973

Chinese leader Mao Zedong proposed sending 10 million Chinese women to the United States, in talks with top envoy Henry Kissinger in 1973, according to documents released Tuesday.

Mao Zedong, the powerful chairman of the Chinese Communist Party said he believed such emigration could kickstart bilateral trade but could also “harm” the United States with a population explosion similar to China, according to documents released Tuesday by the State Department on US-China ties between 1973 to 1976.

In a long conversation that stretched way past midnight at Mao’s residence on February 17, 1973, the cigar-chomping Chinese leader referred to the dismal trade between the two countries, saying China was a “very poor country” and “what we have in excess is women.”

He first suggested sending “thousands” of women but as an afterthought proposed “10 million,” drawing laughter at the meeting, also attended by Chinese premier Zhou Enlai.

Henry Kissinger, who was President Richard Nixon’s national security advisor at that time, told Mao that the United States had no “quotas” or “tariffs” for Chinese women, drawing more laughter.

Henry Kissinger meets with Chinese president Mao Zedong in 1973

Kissinger then tried to highlight to Mao the threat posed by the Soviet Union and other global concerns as he moved to lay the groundwork for restoring diplomatic ties a year after Nixon’s historic visit to China.

But Mao dragged the talks back to the topic of Chinese women.

“Let them go to your place. They will create disasters. That way you can lessen our burdens,” Mao said.

“Do you want our Chinese women? We can give you ten million,” he said.

Kissinger noted that Mao was “improving his offer.”

Mao continued, “By doing so we can let them flood your country with disaster and therefore impair your interests. In our country we have too many women, and they have a way of doing things.

“They give birth to children and our children are too many.”

A shrewd diplomat, Kissinger seemed to turn the tables on Mao, replying, “It is such a novel proposition, we will have to study it.”

The two leaders then spoke briefly about the threat posed by the Soviet Union, with Mao saying he hoped Moscow would attack China and be defeated.

Chinese president Mao Zedong

But Mao again lamented, “We have so many women in our country that don?t know how to fight.

The assistant Chinese foreign minister, Wang Haijung, who was at the meeting, then cautioned Mao that if the minutes of the conversation were made public, “it would incur the public wrath.”

Kissinger agreed with Mao that the minutes be scrapped.

But when Kissinger joked that he would raise the issue at his next press conference, Mao said, “I?m not afraid of anything.

“Anyway, God has sent me an invitation,” said the Chinese leader, who coughed badly during the talks.

Mao died in September 1976. US-China diplomatic relations were restored in 1979.

Source: AFP

Gardianul se întoarce din nou cu articol pe tema MISA cu un titul incendiar:MISA, de la filme porno la incestul propavaduit de mai marii sectei. Am văzut titlu şi am făcut pariu cu mine însumi că articolul în afară de titlu nu dezvăluie de fapt nimic sau mai precis nu aduce nici o probă la cele dezvăluite. Şi am avut dreptate. Articolul lui Emil Berdeli suferă de o lipsă acută de dovezi şi de o lipsă totală de subtilitate, subtilitate de care duc lipsă şi editorii site-ului yogaesoteric.net şi blogul MISA-ei care şi ei au idei puţine şi fixe dar  legate de masonerie (ca să adaugi tag-ul masonerie la http://misa-yoga.blogspot.com/2007/10/energia-libera-pe-baza-de-apa-sarata.html şi în timp ce scrii “Pentru cei care vor sa creeze o Noua Ordine Mondiala pierderea monopolului energetic inseamna pierderea puterii de control si manipulare pe care o detin” să aduci ca argument FoxNews mi se pare că eşti pueril cel puţin; 84 de articole din care 66 au tag masoneria, 79 multi-media, 82 massmedia indică faptul că nu e un blog de dragul blogului ci mai degrabă un blog răspuns împotriva a ceva…)

În primul rând chiar dacă Mihai Stoian, Oltea Mutulescu, etc. au jucat în filme porno asta nu înseamnă că MISA ca organizaţie propăvăduieşte pornografia, cât timp “să facem filme porno” nu este în comandamenele MISA sau MISA nu editează reviste porno stampilate cu MISA şamd.

Demonstraţia cu poza de pe Venus.org şi poza din film din păcate nu demonstrează decât că cele doua personaje seamănă şi nimic mai mult. Asemănarea între doă persoane nu demonstrează că ele sunt una şi a doua persoană.

Punctul forte al articlolui nu e demonstraţia legată de film ci afirmaţia cp Mihai Stoian ar fi îndemnat la incest în cadrul unei orgii, conform marturiilor recente facute in exclusivitate de fosti adepti MISA, evident foşti adepţi care nu sunt daţi cu numele.Emil Berdeli întăreşte acestă idee şi cu faptul că Bivolaru, prin 1994, la conferintele tinute in Costinesti. Intrebat daca este recomandat ca rudele de gradul I sa faca dragoste, adica sa existe relatii incestuoase intre mama-fiu, tata-fiica, frate-sora, Bivolaru a raspuns alambicat, ca sa nu poata fi acuzat ca recomanda asa ceva, precizând, totodata, ca legea nu permite asemenea relatii, iar fiecare o face pe raspunderea sa. Insa, atunci, el a adaugat faptul ca legaturile cu rude mai indepartate (verisoara, matusa, de pilda) nu ar fi o problema.

uitând însă să dea răspunsul lui Bivolaru exact cum acesta a răspuns cât şi contextul.

Personal, cred că articolul lui Emil Berdeli nu demonstrează nimic, fragmentele nefiind conectate logic iar diversele afirmaţii ascunzându-se fie sub masca anonimatului (nişte foşti membrii MISA) fie fiind plasate în zona fuzzy: asemanări izbitoare.

Cred că dacă cineva doreşte să facă o analiză a MISA cu scopul de a dovedi că MISA are un comportament de sectă are nevoie de multă muncă şi documentare şi nu de articole fără cap fără coadă, fără conexiuni logice. ps: nu doresc să apăr MISA, nu sunt membru MISA, membrii MISA pe care i-am cunoscut erau nişte tâmpiţei(eufemistic vorbind) dar mă calcă pe nervi articolele de dezvaluri care nu demonstrează nimic. Cred că cei de la Gardianul ar putea să schimbe titlul rubricii dezvăluri în “Ipoteze şi demonstraţii incomplete”.

D-l Orban a avut un accident, care este discutat de ziare, televiziuni, radiou-uri, bloguri, bloggeri, bloggeriţe, şamd, într-o atmosferă de telenovelă. Rezumatul pe scurt, până astăzi: D-l Orban nu a declarat accidentul avut decât după expirarea timpului regulamentar de 24 de ore. În accident au mai fost implicate: un Matiz, un stâlp şi se spune o persoană. În rest a urmat presa, bătaia cu franzele, multe şi lungi beep-uri şi ziarişti care trag de oameni, ziarişti deghizaţi în apropiaţi ai D-lui Orban, că doar adevărul este un scop sfânt care scuză mijloacele.. şi afirmaţii fără acoperire:mascate sub anonimat:

Desi tot mai multi martori afirma ca adolescenta Simona Todean - eleva in clasa a VIII-a la Scoala „Uruguay” din Capitala - a fost lovita, duminica, pe soseaua Cotroceni, de autoturismul A6 al demnitarului liberal, fata neaga faptul ca lucrurile ar fi stat astfel.

Cotidianul prezintă azi transcrierea convorbirii dintre servicul 112 şi cetăţeanul anonim strigând “Uite dovada”. Din păcate la fel ca şi filmul prezentat până acum sau ca şi filmul “Remeş primeşte plicul”.

Pe scurt, până în acest moment definiţia este: Isterie de telenovelă şi nu prea cred că va fi ceva în plus.

Nu sunt un fan al D-lui Orban şi de la distantă văzut este la fel de incompetent ca şi miniştrii care au ocupat scaunul respectiv, un motiv suficient de demisie.

Update later: adaug tag-ul monden. Motivele sunt evidente

Conform tradiţiei guvernul se bâlbăie in faţa crizei. Jumatatea plină a paharului e că această bălbăială indică faptul că crizele nu sunt dese, chiar dacă unele sunt periodice(inundaţii, viscole. secetă). Jumătatea goală a paharului e reprezentată de faptul că în continuare Romania nu face faţă crizelor şi în special crizei de imagine. Câte zile au fost necesare pentru ca din fabulospirt să rămână aproape nimic dacă a fost ceva de el? Câte zile au fost necesare ca din imaginile minutate cu oiţe. munţi, păduri, albastru de Voroneţ să nu mai rămână aproape nimic şi singura imagine pe care o evoca numele “România” să fie formată din tabere de cartoane, emigraţie, furt, crimă, şamd.Pentru a repara imagine,  MAE s-a gândit să exporte nişte români. Aşa că i-a scos de la nafatalină din nou pe Eminescu, Eliade, etc. E cumva pe listă şi fratele Bălcescu?A murit şi a fost îngropat anonim in Sicilia, deci în Italia, deşi unii cârcotaşi italieni spun că Sicilia nu ar fi chiar Italia ci mai degrabă Africa. Lăudabilă iniţiativa, în lipsă de altceva bună şi asta, dar cred că nu e prea practică din motive de genul:

  • o parte din italieni sunt atât de interesaţi de cultură. Dacă nu e vorba de Il Calcio, Turul Italiei, Ferrari in Formula 1 îi lasă complet indiferenţi adică li se rupe.
  • e cam greu să ajungi cu poze cu Eliade, Cioran,. Eminescu pe la marea majoritate a italienilor. Probabil nu e posibil nici măcar la marea majoritate a locuitorilor Romei, dacă nu cumva funcţionarii români pocniţi în cap de patriostism îşi vor ridica fundurile de pe scaune pornind pe străzi pentru a explica din uşă în uşă cum stă treaba cu Romania şi cultura ei.

Din păcate MAE, şi nu numai, a rămas într-o lume demult apusă, în care imaginea unei ţări se construia cu expoziţii de tablouri şi serate în care se recita poezie deşi lumea între timp s-a schimbat. Marea majoritate a ţărilor trec printr-un proces de globalizare în care un element important este tehnologia comunicarii informaţiei. The DCDC Gloabal Stategic Trends Programme 2007-2036 Editia a 3a descrie:

Identity and Interest - Potential ImplicationsWhile citizenship and physical security will remain important, individual loyalty to the state and state institutions will become increasingly conditional, based on personal identity and interest.Nationhood and ethnicity in certain countries will continue to influence human behaviour and international relations.Diaspora communities and their networks will be dynamic and unpredictable features of the political, demographic and economic aspects of globalization.Physical and cultural origin will continue to be significant to identity, but will be employed increasingly selectively, based on their utility in context and in relation to personal interest.Communities will increasingly form around the pursuit of common interests, and may dissolve rapidly when they are no longer relevant.

şi

ICT developments and advanced mass-transit systems will facilitate and increase connectivity between ethnic/national diasporae and their communities of origin. This will tend to reduce incentives for integration and assimilation and allow self-contained ‘virtual’ communities to exist across continents in ways not always in step with the interest and aspirations of their host countries.

Aparent nici o legătură directă intre studiu şi imaginea României,  dar şi italienii trec prin acelaşi  proces de globalizare şi fracturare în comunităţi, etc. Conform http://gandalf.it/data/data3.htm , http://www.internetworldstats.com/eu/it.htm şi http://www.istat.it/dati/catalogo/20070517_00/italia2007.pdf pagina 7 şi pagina 30 numărul utilizatorilor Internet (probabil şi timpul petrecut online) a explodat şi în cazul Italiei, devenind astfel modul prin care teoretic se poate transmite cel mai uşor o informaţie sau o reclamă.Comunitaţile virtuale, reţelele sociale, adson pot deveni unul din cele mai puternice medii de difuzare a unui mesaj. Chiar şi stupidul email de genul: “citeşte şi trimite la 5 prieteni si o sa îţi poarte noroc” cu un mesaj persuasiv bine structurat poate ajunge mai mai rapid şi la mai multe persoane decât poezia lui Eminescu. Într-o situaţie de isterie Eminescu, Cioran, Eliade, fabulospiritul nu sunt o soluţie.Italia trece şi ea prin etape Web2.0, prin explozia şi creşterea importanţei blogurilor. La fel de probabil o campanie de imagine care să aibă o componentă orientată pe noile modele de comunicare (blog, reţele sociale) ar avea un randament mai bun. Cum ar trebui să arate un astfel de mesaj? Aceasta e întrebarea. În plus orice campanie de imagine e o campanie de imagine şi mai devreme sau mai tarziu realitatea vine şi îşi spune cuvântul. Realitatea nu mai este doar responsabilitatea MAE.

Cât de funcţională şi de productivă ar fi o strategie de imagine construită pe un mecanism de acest gen? e o altă întrebare la care încerc să găsesc răspuns? Probabil astfel de strategii au fost deja aplicate. Au funcţionat? Nu au funcţionat? De ce da sau de ce nu? Cert este că nu este un panaceu universal şi cert este faptul că în curând îşi vor face locul în campaniile electorale dacă nu cumva faza incipientă e chiar spre sfărşit :).

Ieri la un moment dat am găsit pe Hotnews o prezentare a cazului de omor de la Roma. Apoi m-am decis să arunc o privire pe ziarele din Italia şi m-am oprit la doua: La Repubblica şi Corriere della Sera. Evident şi intr-un anume fel normal crima respectivă ocupă prima pagină (cel puţin in internet), la fel ca şi reacţiile primarului, prefectului, guvenului italian, guvernului român, organizaţiilor non-guvernametale care au decis să patruleze pe străzi (nu am putut să nu mă gândesc la vigilenţi. Articolele din La Repubblica şi Corriere della Sera sunt însoţite de galerii de fotografii

http://www.repubblica.it/2006/05/gallerie/cronaca/baracca-romeno/1.html

http://www.corriere.it/gallery/Cronache/vuoto.shtml?2007/10_Ottobre/torquinto/2&1 

http://www.corriere.it/gallery/Cronache/vuoto.shtml?2007/10_Ottobre/torquinto/3&1 

Am studiat fotografiile de câteva ori şi am încercat să înţeleg din nou. Nu crima, reacţiile emoţionale ale cetăţenilor italieni, români care locuiesc şi muncesc în Italia, Ramona Bădescu aseară la Antena 3 (a bătut apa în piuă “elegant”), etc. E vorba de ceva ce nu am înţeles niciodată şi anume cum funcţionează anumite lucruri  în Italia.

Totul a început undeva în 2003. A fost anul în care am călătorit prima dată în Italia. Era în interes de serviciu. Am plecat din Germania cu maşina, am traversat Elveţia şi l-a sfatul unor colegi nemţi am mers pe o rută care trecea prin tunelul Sain Bernard Drumul l-am parcurs fără nici o grabă cu pauze lungi( era duminică). Cafeaua la Montreux, bună şi îngrijorător nu cu mult mai scumpă decât în Germania.

Seara am ajuns în Torino. Hotelul rezervat era foarte aproape de Fiat Mirafiori, dacă îmi aduc aminte bine era pe Corso Traiano. Un hotel de 3 stele în care am avut surpiza să găsesc tubul de la aerul condiţionat spânzurat într-o găleată.

Cum aveam ruta pe o foaie evident am reuşit să rătăceasc traseul către hotel. Am rătăcit căteva ore prin oraş cu maşina, văzând centrul, periferia, şamd. La un moment dat am ajuns undeva pe o strada cu niste cladiri semidărămate undeva erau doar fete. Cred că aproximativ 2 km doar prostituate, marea majoritate de origine africană. 2 km de cizme de vinilin ksau piele, sutiene, picioare, funduri, bikini, pielen neagră, albă, măslinie.. Nu am reuşit să uit imaginea respectivă, exista o oarecare “magie” în peisaj. Poate contrastele au devenit mai puternice, poate cizmele de vinilin au devenit mai lucioase în timp, zidurile dărăpănate au devenit mai şterse. La interesecţia din apropierea hotelului lângă unul din semfoare o domnişoară stătea pe un scaun în aşteptare în timp ce maşinile de carabinieri treceau. De fapt toate intersecţiile din zona aveau “paznici” la semafoare.

M-am întors în Italia, în anii care au urmat, în concedii. Am văzut Roma, Pisa, Florenţa, Luca, Porto Santo Stefano, etc.Am văzut oraşe mai mari sau mai mici, sate, ferme, plaje, preţuri mici, preţuri mari.I-am văzut în Florenţa cerşind, făcând scandal făra ca nimeni să îi oprescă. I-am văzut urcând in Roma în metrou şi cântând aceleaşi manele la acordeon. I-am văzut pe italieni dând bani ca să îl înregistreze cu telefonul pe post de sonerie pe un copil care canta “O sole mio”, am văzut semnul cu intrarea în tunel pe care scria simplu “MUIE”.

Ca şi atunci nici acum unde sunt limitele legii în Italia. Tabara respectivă nu cred că a apărut peste noapte, nu cred că avea vre-un act care să o facă legală. şi nici nu era invizibilă. Ştiu că există un anume nivel al infracţionalităţii care e tolerat în anumite zone, oriunde în această lume dar de-a lungul timpului am avut impresia că în Italia acest nivel este suficient de ridicat.

Cred că există o Italie paralelă, ca şi o Romanie paralelă a taberelor de barăci, canalelor, gunoaielor despre care se vorbeşte doar punctul când un viol sau un omor zguduie presa. În rest poate doar căte un reportaj de dragul artei la ore târzii după emisiunea cu Cum să zugravim casa, Cum să decoram casa, Popstar, etc. sau în sezonul electoral când în funcţie de ţară fie e nevoie de votul respectivilor , fie e nevoie de un ţap ispăşitor. Cu excepţia acestor momente Periferia nu există poate doar ca şi ceva care strică peisajul prin care aleargă trenul.

Păcat că a fost nevoie de moarte cuiva pentru ca realitatea să fie vizibilă… Probabil acum s-a pornit un val pe acestă temă, poate că vor mai urma căteva mai mici, apoi va fi tăcere din nou, alte ştiri, alte vedete, alte staruri, alte divorţuri, până când se va întampla din nou, un alt oraş, un alt individ, o altă victimă.