Caragiale


Am citit azi post-ul Elenei Udrea despre cum va proceda PD-L in alegerile locale care vin. Demn de Caragiale: daca poporul vrea noi ii dam. Adica dupa credibilitate si pe increderea inspirata de politician electoratului si nu ca la alte partide unde se candideaza dupa interesele diverselor grupuri interne, fara nici o legatura cu ce vrea muschii poporului. Toate aceste se traduc in limbaj non-politic in felul urmator: PD-L va teleporta rahat sub presiune pe baza poporului  iar ceilalti pe baza grupurilor de interes. Din pacate tot teleportare de rahat subb presiune ramane si aceasta. De fapt si drept PD-L ca si celelalte partide nu aleg un om capabil sa faca ceva si unul care teoretic va castiga puterea, putere cu care vor face ce vor. Cu cateva exceptii, primarii de pana acum ai diverselor orase au fost o adunatura de cretini, nesmititi, indolenti, mincinosi si incompetenti incepand cu Videanu de la Bucuresti si terminand cu Barbutiu de la Fagaras… Si dupa cum se vede lucrurile vor merge inainte… Poate ca ar trebui sa vina o zi in care s anu mearga nimeni la vot pentru a demonstra unei clase politice jalnice ca nu mai are nimeni incredere in ei. Cu exceptia talibanilor de toate culorile.

S-a terminat concediul. Cumva intr-un fel neasteptat. Sambata am  luat avionul de Frankfurt. Ajunsi la Frankfurt pe banda de bagaje nu a venit un rucsac. Anuntat bagaje pierdute unde un domn ne intreba la un moment auzind ca vorbim romaneste: Da’ vorbiti si romaneste? Duminica am primit bagajul acasa avand o frumoasa eticheta de Tarom si frumos sigilat desi paradoxal nu avem obiceiul sa incuiem bagajele.. Cand am desfacut bagajul lipseau cate chestiuni: niste bijuterii de argint, o ruda de salam de Sibiu si o bucata de cascaval. Intr-o borseta, intr-un buzunar dintr-un al buzunar, exista ceva mic de aur primit de bebe de la niste prieteni. Evident ca disparuse. Facand in cap lista cu locurile unde ar fi putut sa dispara: aeroportul Frankfurt, aeroportul din Otopeni sau ciordit de extraterestrii in zborul avionului si tinand cont ca a disparut si salamu’ inclin sa cred ca respectivele obiecte au disparut pe aeroportul Otopeni….  Probabil a inceput de la punctul de scanare a bagajelor. Nu sper ca va face cineva ceva acolo. Ca doar la Politia de Frontiere am vazut o o vaca isterica… Urla…. Acu’ am depus plangere la Lufthansa. Probabil nu se va intmpla nimic. Jegosii care fura din bagaje sunt la Otopeni…. Sa le stea salamul in gat si sa ajunga sa vanda bijuteriile ca sa isi cumpere medicamente.

In rest totul a fost Ok si fain cu exceptia cretinilor care se baga ca boii in intersectie blocand-o intr-un final. Sau  a celor care accelereza spre semafor ca sa ajunga primii la semafor.. Idiotii care ocolesc centrul imaginar al intersectiei, reusind sa se blocheze cu brio cu ceilalti cretini care fac la fel din sens opus evident cate 6 masini in paralel. Am privit traficul din Bucuresti si concluzia e ca mai mult de jumatate dintre soferi sunt niste cretini nesimititicare habar nu am de bunul simt si respect la volan care nu merita permisul ala de conducere. Are primaria vina ei pentru haosul din Bucuresti dar indisciplina si nesimitirea de la volan nu sunt cu nim ic mai prejos. Iar asta nu este nici vina Guvernului, nici a Marinarului, nici a lui Ion Iliescu ci a mamelor lor care nu i-au educat…

Stau şi mă scarpin în cap a mirare. Azi am găsit articolul lui Corneliu Florea FALSA ELEGIE DESPRE EMINESCU .

Prima dată când am citit un articol de D-l Florea era  într-unul din  bloguri-revistă ce mă duc cu gândul la Editura Manuzio. Apoi l-am regăsit pe Altermedia….

Sincer mi se pare că D-l Florea a făcut o fixaţie pentru Patapievici şi articolul “Inactualitatea lui Eminescu în anul lui Caragiale” apărut în 2002 în revista Flacara.Am citit şi eu respectivul articol  şi sincer nu mi se pare a fi anti-Eminescu, după cum i se pare D-lui Florea ci taman pe dos comentând mai degraba metehnele societăţii româneşti. Acu’ fiecare cu modului lui de a vedea lucrurile…

În principiu articolul D-lui Florea nu aduce nici un argument în plus faţă de cele anterioare dar aduce pe lângă personajele cunoscute: Caragiale, Eminescu, Patapievici, etc. un personaj nou pe care D-l Florea îl numşte cu maliţiozitea: indianului dambovitean Scraggy Horse.

“Probabil daca ar fi fost anul indianului dambovitean Scraggy Horse poate mai puteam vorbi liberi despre Eminescu.”

De ce? D-l Florea nu spune  cum nu explică nici metafora “indianul dambovitean” cum nici de unde l-a cunoscut pe respectivul şi de ce la marcat atât de profund… respectivul devenind o enigmă pentru cititorii D-lui Florea ce pare tare îmbrusturat pe respectivul cal….

Pseudo-analiza din  A fost Caragiale mason (I)  este bazata pe o analiză pe care am gasit-o pe un site legat de Mihai Eminescu, articol care încerca să lege moarte lui Mihai Eminescu de masonerie.

La un moment dat în respectivul articol am găsit: “Pe mine nu ma intereseaza, de fapt, semnificatiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar ca, relatiile numerice dintre cuvinte sunt…” adică in traducere liberă “Nu am demonstrat nimic în afară că m-am încrucat de unul singur”. Am aplicat aceeaşi regula dar la Caragiale si Căldura Mare.

Concluzia din A fost Caragiale mason(I) mă face să mă cutremur. De râs.  Coane Iancule sper să nu te superi că am chinuit “Caldură Mare”. Cu stima…

Săptămâna trecută am avut o revelaţie. Că toate se învărt in jurul Masoneriei. În special cele rele… M-am decis să îi caut pe masoni.  Şi să îi gasesc. Acolo unde nimeni nu i-a vazut pâna acum. În dulcele stil clasic:

  • Unde sunt numere sunt şi masoni.
  • Unde sunt numere sunt şi mesaje ascunse.
  • Orice numar reprezinta ceva. Daca nu reprezinta ceva se defineste pe baza unui alt numar care reprezinta ceva (vezi Manualul Numaratorului Amator, aflat in lucru). Exemplu: 71 = 69 + 2 (vorba bancului)
  • Orice două idei independente se conectează printr-o concluzie.

Aşa ca am pornit la muncă, nu înarmat cu creionul ci cu Excelul. O primă problemă a fost alegerea textului. Evident nu a fost cea mai grea şi nici cea din urmă. Textul propriu-zis este doar un element dintr-o tetradă ce mai are ca şi componente: expeditorul(autor, etc), destinatar(adresant) şi mesajul ascuns. Nu ne aventurăm in lumea combinaţiilor, dată de atributul masonic/nemasonic aplicat tuturor elementelor tetradei pentru că ar fi prea plictisitor, chiar de unele combinaţii sunt interesante: un expeditor masonic transmite un text nemasonic cu un mesaj ascuns nemasonic unui destinatar masonic. 1 Aprilie. Şamd. Poate în viitor.

Am luat Căldura Mare a lui Caragiale, am importat in Excel  şi am început sa socotesc (de fapt Excelul a facut toată treaba când a fost nevoie) .

Primul paragraf relevă numărul masonic 33.”Termometrul spune la umbră 33° Celsius” ce poate fi interpetat ca “În umbra sunt 33 de grade.”, o referinţă clara la stăpănii din umbră.Urmează apoi “ Subt arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz”. Evident un nou mesaj ascuns. Pacienţa ,numărul 11 şi 12 (11bis).

Urmează apoi un dialog  in care “persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate”, vorba lui Caragiale, dialog ce se întinde fix pe 112 replici. Dialogul are loc intre 6 personaje: Domnu, Birjaru, Fecioru, Baba, Baiatul, Sergentul.

Al 7 lea personaj e Domnul care este/nu este acasă, personaj ăn jurul căruia gravitează indirect întregul dialog. Cele 6 personaje care dialoghează sunt prescurtate cu cu D.:, B.:, F.:, S.: cu excepţia unuia singur: Baba, evident o altă informaţie masonică şi anume: femeile nu sunt acceptate in Craft.

Dialogurile marcate cu “:.” sunt în număr de 100.

Dialogul  între Domn şi Fecior     este format din  87 replici.

Dialogul  între Domn si Birjar      este format din  10 replici.

Dialogul  între Domn si Sergent  este format din  9 replici.

Dialogul  între Domn si Babă      este format din  3 replici.

Dialogul  între Domn si Băiat  este format din  2 replici.

Monologul Domnului Băiat  este format dintr-o  replică.

120, 112, 100,  87, 13, 12, 11bis, 11, 10, 9 3, 2, 1.   

Construind urmatorul tabel ce sintetizează cele scrise mai sus 

Dialoguri Total 112
:. 100
Fara :. 12
D+F 87
D+Birj 10
D+Baba 3
D+Baiatul 2
D singur 1
D+S 9
336

 se relevă 336.  Jocul de nume Costică Popescu (Costică are 7 litere, Popescu la fel) Mitică Popescu duce la 77 ce poate fi scris ca 7×11. Povestea domnului ce caută strada Sapienţei(Sapienţa = Înţelepciune) dar “nimereşte” strada Pacienţei (pacienţă=  Rabdare) relevă iniţierea. Paradoxal, asemeni unui koan zen la final domnul x ajunge sa caute strada Pacienţei. Plecat în cautarea Înţelepciunii domnul respectiv are revelaţia faptului că are nevoie înainte de toate de Rabdare. Prima condiţie a Marii Arte îi este revelată. Se întoarce sa sune/bată din nou în uşă.  Cu siguranţă mesajul ascuns atăt de elegant  de text este clar si evident acum, prezentând  calea catre Întelepciune. A fost Caragiale mason sau nu? Este mesajul ascuns in “Căldura Mare” mesajul unui Maestru către cei care cauta calea sau  mesajul celui care caută Calea către Marii Maeştrii e urmatoarea întrebare…Concluzia finală in:A fost Caragiale mason(II)