Azi s-a nascut unu’ Nichita, Care-si pupa-n talpa iubita

Azi s-a nascut Nichita? Care Nichita? Stanescu Nichita ce scrise:

Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
şi cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu

Foarte pasăre am vrut
să-ţi adorm doar peste scut
lepădat şi început
de numai ce m-a durut

Foarte om poate-aş fi fost
dacă-aş fi ştiut vreun rost
ce este în tine os
şi ce este roşu-n, roz.

 

Politica pe voturi

Am citit azi post-ul Elenei Udrea despre cum va proceda PD-L in alegerile locale care vin. Demn de Caragiale: daca poporul vrea noi ii dam. Adica dupa credibilitate si pe increderea inspirata de politician electoratului si nu ca la alte partide unde se candideaza dupa interesele diverselor grupuri interne, fara nici o legatura cu ce vrea muschii poporului. Toate aceste se traduc in limbaj non-politic in felul urmator: PD-L va teleporta rahat sub presiune pe baza poporului  iar ceilalti pe baza grupurilor de interes. Din pacate tot teleportare de rahat subb presiune ramane si aceasta. De fapt si drept PD-L ca si celelalte partide nu aleg un om capabil sa faca ceva si unul care teoretic va castiga puterea, putere cu care vor face ce vor. Cu cateva exceptii, primarii de pana acum ai diverselor orase au fost o adunatura de cretini, nesmititi, indolenti, mincinosi si incompetenti incepand cu Videanu de la Bucuresti si terminand cu Barbutiu de la Fagaras… Si dupa cum se vede lucrurile vor merge inainte… Poate ca ar trebui sa vina o zi in care s anu mearga nimeni la vot pentru a demonstra unei clase politice jalnice ca nu mai are nimeni incredere in ei. Cu exceptia talibanilor de toate culorile.

 

Sfarsit de concediu

S-a terminat concediul. Cumva intr-un fel neasteptat. Sambata am  luat avionul de Frankfurt. Ajunsi la Frankfurt pe banda de bagaje nu a venit un rucsac. Anuntat bagaje pierdute unde un domn ne intreba la un moment auzind ca vorbim romaneste: Da’ vorbiti si romaneste? Duminica am primit bagajul acasa avand o frumoasa eticheta de Tarom si frumos sigilat desi paradoxal nu avem obiceiul sa incuiem bagajele.. Cand am desfacut bagajul lipseau cate chestiuni: niste bijuterii de argint, o ruda de salam de Sibiu si o bucata de cascaval. Intr-o borseta, intr-un buzunar dintr-un al buzunar, exista ceva mic de aur primit de bebe de la niste prieteni. Evident ca disparuse. Facand in cap lista cu locurile unde ar fi putut sa dispara: aeroportul Frankfurt, aeroportul din Otopeni sau ciordit de extraterestrii in zborul avionului si tinand cont ca a disparut si salamu’ inclin sa cred ca respectivele obiecte au disparut pe aeroportul Otopeni….  Probabil a inceput de la punctul de scanare a bagajelor. Nu sper ca va face cineva ceva acolo. Ca doar la Politia de Frontiere am vazut o o vaca isterica… Urla…. Acu’ am depus plangere la Lufthansa. Probabil nu se va intmpla nimic. Jegosii care fura din bagaje sunt la Otopeni…. Sa le stea salamul in gat si sa ajunga sa vanda bijuteriile ca sa isi cumpere medicamente.

In rest totul a fost Ok si fain cu exceptia cretinilor care se baga ca boii in intersectie blocand-o intr-un final. Sau  a celor care accelereza spre semafor ca sa ajunga primii la semafor.. Idiotii care ocolesc centrul imaginar al intersectiei, reusind sa se blocheze cu brio cu ceilalti cretini care fac la fel din sens opus evident cate 6 masini in paralel. Am privit traficul din Bucuresti si concluzia e ca mai mult de jumatate dintre soferi sunt niste cretini nesimititicare habar nu am de bunul simt si respect la volan care nu merita permisul ala de conducere. Are primaria vina ei pentru haosul din Bucuresti dar indisciplina si nesimitirea de la volan nu sunt cu nim ic mai prejos. Iar asta nu este nici vina Guvernului, nici a Marinarului, nici a lui Ion Iliescu ci a mamelor lor care nu i-au educat…

 

Din Epopeea lui GHILGAMES citire

Ghilgameş îi spuse vânătorului:
- “Du-te, vânătorule, şi ia cu tine o curtezană,
o fiică a plăcerii. Când Enkidu îşi va aduce turma de fiare sălbatice la adăpătoare,31
curtezana să-şi lepede veşmintele,ca să-şi dezvăluie farmecele: cum o va vedea, se va apropia de ea. Şi turma de fiare sălbatice, cu care a crescut în pustiu,de el se va înstrăina!”
Plecă vânătorul, luând-o cu el şi pe curtezană,fiică a plăcerii.
O porniră la drum, urmându-şi drept înainte calea, şi ajunseră a treia zi la locul hotărât. Vânătorul şi curtezana se aşezară acolo şi rămaseră, pe marginea adăpătoarei, o zi, două zile rămaseră. Sosi turma de fiare sălbatice şi începu să se adape,sosiră dobitoacele apelor, cu care-iplăcea să se aflelaolaltă;şi el, Enkidu, cel născut pe tărâmuri sălbatice: iată că paşte iarbă, laolaltă cu gazelele, cu turma de fiare sălbatice se îmbulzeşte la adăpătoare, şi inima-i dă ghes să stea printre dobitoacele apelor. Fiica plăcerii îl vede, fiară cu chip de om, bărbat vânjos şi crunt, care trăieşte în inima pustiului. - “Iată-l, fiică a plăcerii, dezvăluie-ţi sânii, despoaie-te, farmecele să-ţi stăpânească. Nu te sfii, soarbe-i răsuflarea; îndată ce te va vedea, se va apropia de tine;leapădă-ţi veşmintele, ca trupu-i să te-acopere, şi arată-i fiarei cu chip de om ce-nseamnă femeia. Turma lui de dobitoace, cu care a crescut în pustiu,de el se va înstrăina. Căci pe tine te va învălui în mângâieri dorinţa lui.” Fiica plăcerii îşi dezvălui sânii, se despuie, farmecele să-i stăpânească; fără sfială îi sorbi răsuflarea, îşi lepădă veşmintele şi trupul lui o acoperi, îi arătă astfel fiarei cu chip de om ce-nseamnă femeia, şi dorinţa lui o învălui în mângâieri. Şase zile şi şapte nopţi o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în sfârşit se satură de plăcerea pe care i-o smulgea, vru să se ducă la turma sa de fiare sălbatice. Dar, văzându-lpe Enkidu, gazelele o iau la fugă, fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. Enkidu vru să sară, dar trupul îi era vlăguit, genunchii îi erau înţepeniţi, în timp ce turma sa de fiare sălbatice se îndepărta.
Enkidu se simte împuţinat, mersul nu-i mai ca altădată, în schimb mintea i s-a deşteptat, întorcându-se, se aşază la picioarele curtezanei; îi priveşte chipul şi se minunează de el, şi ia aminte la spusele ei.
Curtezana îi spune lui Enkidu:
- “Eşti frumos, Enkidu; te-ai făcut ca un zeu.
De ce rătăceşti cu fiarele prin pustiu?
Vino, vino să te duc în Urukul-cel-împrejmuitm, la templul cel sfânt, lăcaşul lui Anu şi-al lui Iştar, acolo unde este Ghilgameş, cel atotputernic,şi care, asemeni unui taur, întrece în tărie pe toţi oamenii!
Ea îi vorbea, şi el îi sorbea cuvintele;dându-şi seama, în sfârşit, de propria-i fiinţă,simţea nevoia unui prieten. Enkidu îi spuse curtezanei:
- “Vino, fiică a plăcerii, du-măla templul sfânt şi luminos,la lăcaşul lui Anu şi-al lui Iştar, acolo unde este Ghilgameş, cel atotputernic, şi care, asemeni unui taur, întrece în tărie pe toţi oamenii, dar eu îl voi înfrunta

 

Habarnam

Cotrobaind prin blogul lui Zaza (ardeleneste spus desi corect pare a fi blogul Zazei) am gasit niste urme de Habarnam la . Cand am dat click am gasit exact Aventurile lui Habarnam.

 

Patapievici, Florea si Calul

Stau şi mă scarpin în cap a mirare. Azi am găsit articolul lui Corneliu Florea FALSA ELEGIE DESPRE EMINESCU .

Prima dată când am citit un articol de D-l Florea era  într-unul din  bloguri-revistă ce mă duc cu gândul la Editura Manuzio. Apoi l-am regăsit pe Altermedia….

Sincer mi se pare că D-l Florea a făcut o fixaţie pentru Patapievici şi articolul “Inactualitatea lui Eminescu în anul lui Caragiale” apărut în 2002 în revista Flacara.Am citit şi eu respectivul articol  şi sincer nu mi se pare a fi anti-Eminescu, după cum i se pare D-lui Florea ci taman pe dos comentând mai degraba metehnele societăţii româneşti. Acu’ fiecare cu modului lui de a vedea lucrurile…

În principiu articolul D-lui Florea nu aduce nici un argument în plus faţă de cele anterioare dar aduce pe lângă personajele cunoscute: Caragiale, Eminescu, Patapievici, etc. un personaj nou pe care D-l Florea îl numşte cu maliţiozitea: indianului dambovitean Scraggy Horse.

“Probabil daca ar fi fost anul indianului dambovitean Scraggy Horse poate mai puteam vorbi liberi despre Eminescu.”

De ce? D-l Florea nu spune  cum nu explică nici metafora “indianul dambovitean” cum nici de unde l-a cunoscut pe respectivul şi de ce la marcat atât de profund… respectivul devenind o enigmă pentru cititorii D-lui Florea ce pare tare îmbrusturat pe respectivul cal….

 

Si toti avem truisme…

Ieri am citit materialul lui Bogdan Stanciu  “Marele om politic” Nicolae Titulescu?“   ce m-a  pus pe gânduri amintindu-mi de diverse lecturi din anii tinereţii. Din păcate materialul lui Bogdan Stanciu nu demonstrează decât că şi domnia sa are truismele sale. Probabil surprinzător ar fi fost să citesc un material în favoare lui Titulescu pe blogul D-l Bogdan Stanciu.

Nu sunt de acord că  truismul ca Pamantul e rotund e truism pentru toata lumea. Probabil daca membrii Flat Earth Society ar fi urcati intr-un avion si ar face ocolul Pamantului nu ar fi convinsi ca Pamantul e rotund. La fel cei care il vad pe Nicolae Titulescu ca un mare patriot si/sau un mare om de stat vor fi greu de convins sau mai bine spus imposibil. Paradoxal si cei care il pe Titulescu un tradator sau un vandut sunt in acceasi situatie. Cred ca in conflictul convingeri/credinte vs. logica de cele mai multe ori logica va fi cea care pierde. Ferice de cei care se indoiesc de propriul adevar si se pot razgandi.  

Nu cred ca schimbul de telegrame demonstreaza faptul ca Titulescu a fost un comunist mascat. In primul rand daca Titulescu ar fi fost un comunist mascat nu cred ca Valter Roman ar fi stiut acest lucru, pentru ca un ministru de externe agent comunist ar fi fost responsablitatea altor departamente si nu a celor care raspundeau de brigazile trimise in Spania sa lupte. Inr-o vreme de razboi un dialog prin intermediul ziarelor cu un spion nu pare a fi ceva indicat. Tinand cont de cum arata Europa in anul 1937 si de faptul ca in anul respectiv titulatura lui Nicolae Titulescu era de “fost”, raspunsul pare a fi mai degraba sub “Dusmanul dusmanului meu este prietenul meu”.  

Cunosc cartea printului Mihail Sturza. Am citit-o si am recitit-o de cateva ori. De fiecare data am ramas cu sentimentul ca vorbeste despre esecuri in care doar dusmanul si sansa potrivnica e vinovat si ca incearca sa demonstreze existenta unor Puteri Anonime plecand de la ipoteza existentei lor (poate este doar impresia mea)

 Recitesc acum din nou fragmentele legate de Titulescu:Primul fragment:” Titulescu este in istoria Romaniei o tragica si fantastica aratare … ultimul peceneg printre noi’” este retoric si atat. Nu contine nici un element care sa demonstreze ca afirmatia respectiva.  

La fel si fragmentul ” Cu cat treceau anii cu atat crestea cardasia intre Moscova si anumite puteri internationale, anonime dar punctele culminante ale persecutiilor impotriva Legiunii.(…)samd

Fragmentul final se incheie cu ” dupa parerea mea, ca Ministrul de Externe roman consimtise de mai inainte la sacrificarea acestei provincii romanesti” iar o parere este o parere si nu o dovada… Demult purtasem un dialog cu cineva care imi explica faptul ca in acele vremuri Germania era prietena noastra si ca daca Romania ar fi ales sa ajute Germania de la inceput Basarabia nu ar fi fost cedata. I-am raspuns ca intre prieteni daca unul il roaga pe celalat sa faca ceva iar respectivul refuză nu cred ca reactia este un cap in gura… Replica a fost: “nu intelegi”… 

Mihai Sturza a fost ministru de externe in Guvernul Legionar din 1940 şi în guvernul din exil de la Viena(1944-1945). Guvernarea Legionară a avut o viaţă scurtă iar guvernul din exil în 1944 era recunoscut de Germania, Franţa mareşalului Petain, Spania, Croaţia. Reparcurgând evenimentele anului 1944 cred că guvernul din exil de la Viena era inutil.

De câte ori am parcurs diversele materiale legate de istoria Mişcării Legionare: cartea lui Mihai Sturza, cartea lui Palaghiţă, memorile lui Sima, diversele site-uri de internet (www.horiasima.ro, www.miscarea.net, www.fgmanu.net) am avut întotdeauna impresia că lipseşte ceva: Într-un anume fel parcurgând toate aceste materiale (excepţie cartea lui Palaghiţă care indică un vinovat şi anume pe Horia Sima) de fiecare dată am avut impresia că eşecurile sunt de fiecare dată cauzate de conjuncturi total nefavorabile, puteri anonime, duşmani puternici, trădătorii, şamd. Cumva am avut sentimentul că Mişcarii Legionare îi lipseşte o analiză lucidă proprie căzând în propria adulaţie. Chiar sfinţii au avut păcate… 

În anii facultăţii am purtat multe discuţii cu un membru al Frăţiilor de Cruce, legate de istoria Mişcării Legionare şi de politică. La un moment dat mi-a spus ca dacă vreau sa intru în politică să mă îndrept către Partidul Liberal şi că Mişcarea Legionară nu e pentru viitor… Nu m-am apucat de făcut politică. şi probabil nu se va întâmpla în curând, poate niciodată. Privindu-i pe urmaşii Mişcării Legionare nu pot decât să îi dau dreaptate respectivului.

 Cred că pentru a analiza acţiunile lui Nicolae Titulescu cred că doar cartea lui Mihai Sturza şi scrisoarea către Walter Roman nu sunt suficiente pentru a-l numi bolşevic. Probabil o lectura a

: Nicolae Titulescu. Opera politico-diplomatică. Iulie 1927–iulie 1928, partea I şi partea a II-a. şi – Nicolae Titulescu. Opera politico-diplomatică. Corespondenţă. Vol. I (1921–1931), partea I şi partea a II-a ar fi utile pentru o înţelegere a lui Nicolae Titulescu, iar Diplomaţia lui Henry Kissinger utilă pentru înţelegerea acţiunilor diplomatice din anii premergători celui de-al doilea război mondial cât şi cei care au urmat. războiului.

 

Carti de Craciun

Intrebare de 100 de puncte: ce carti sa imi doresc de Craciun?

Raspunsul in maxim 2 zile

 

Acu nu ca as vrea dar…

Dragă Doamna U.

Parafrazând ultima replică din:
În padure. Iepurasul trece pe lânga barlogul ursoaicei.Vede ursuletii jucandu-se si intreaba:
-Mai flacai,acasa e mamica?
Puii:
-Nu…
Iepurele:
-Spuneti-i ca vreau sa îi rezolv treaba aia…
Vine ursoaica acasa,ursuletii ii transmit mesajul fara prea mari comentarii.
A doua zi,scena se repeta.Ursoaica se enerveaza si le spune la ursuleti sa ii spuna iepurasului ca nu este acasa si se ascunde în bârlog.
Vine iepurele, întreaba:
-Bai,smecherilor, mama este acasa?
-Nu…
-Spuneti-i ca vreau sa ii fac treaba aia,sa nu mai fuga!…
Ursoaica cand aude ,iese din barlog si fuge dupa iepure. Acesta,se strecoara printre copaci,dar la un moment dat, ursoaica, fiind mai mare,se prinde intre doua crengi si ramane blocata. Iepurele trece în spatele ei, zicându-i:
-Acu` nu că aş vrea dar le-am promis la zis la ăia mici…

Acu` nu că aş vrea dar i-am promis lui Brutus ăla micu: Ete P… intr-un ceas bun daca citesti de sus in jos prima litera

ps: scuzaţi întârzierea… dar am fost ocupat

pps:referinţa la Cişmigiu&Co. nu era degeaba. Mama ei de carte… :.

 

Enigmaticul domn Jospeh

Ever heard of that romanian?Coffee 3rd {floor}? 

Am primit mail.-ul ieri de la colegul francez. La subject: Joseph Joanovici.

Am raspuns? nNO:´.Ok. 3rd floor is perfect… Ajuns la etajul trei am aflat pe scurt povestea personajului respectiv. Colegul francez era fascinat de poveste.

Aşa că am pornit şi eu în căutarea celebrului personaj. Nu am căutat prea mult şi m-am oprit la wikipedia unedva am găsit (doar în limba franceză) o scurtă descriere a enigmaticului Monseniur Joseph

Povestea Monsieur-lui Joseph începe în Basarabia, la Chişinău, probabil la 20 Februarie 1905. Nu se ştie exact dar în anul 1925 în Franţa. unde devine un devine vânzător de fier vechi. Cel de-al doilea război mondial îl găseşte în acestă poziţie devenind unul din cei mai importanţi furnizori pentru armata germană, acumulând o avere colosală.În acelaşi timp “alimentează” şi Rezistenţa şi se pare că şi “intelighenţa” sovietică.

Dialogul cu Henri Lafont, şeful Gestapo-ului francez, desfăşurat în faţa publicului:“Après tout, Joseph, tu n’es qu’un sale youpin!”“Ça coûte combien pour ne plus l’être, Hauptsturmführer?” e incredibil, iar fraza:“Je n’étais pas vendu aux Allemands puisque c’était moi qui les payais” conţine poate the naked truth

Urmează apoi închisoarea în Franţa, drumul catre Israel de unde este retrimis înapoi în închisorile franceze.

Moare ruinat în 1965.

Şi uite aşa adaug la lista cărţilor de citit în viitor şi L’étrange Monsieur Joseph a lui Alphonse Boudard…