Ieri am citit materialul lui Bogdan Stanciu  “Marele om politic” Nicolae Titulescu?“   ce m-a  pus pe gânduri amintindu-mi de diverse lecturi din anii tinereţii. Din păcate materialul lui Bogdan Stanciu nu demonstrează decât că şi domnia sa are truismele sale. Probabil surprinzător ar fi fost să citesc un material în favoare lui Titulescu pe blogul D-l Bogdan Stanciu.

Nu sunt de acord că  truismul ca Pamantul e rotund e truism pentru toata lumea. Probabil daca membrii Flat Earth Society ar fi urcati intr-un avion si ar face ocolul Pamantului nu ar fi convinsi ca Pamantul e rotund. La fel cei care il vad pe Nicolae Titulescu ca un mare patriot si/sau un mare om de stat vor fi greu de convins sau mai bine spus imposibil. Paradoxal si cei care il pe Titulescu un tradator sau un vandut sunt in acceasi situatie. Cred ca in conflictul convingeri/credinte vs. logica de cele mai multe ori logica va fi cea care pierde. Ferice de cei care se indoiesc de propriul adevar si se pot razgandi.  

Nu cred ca schimbul de telegrame demonstreaza faptul ca Titulescu a fost un comunist mascat. In primul rand daca Titulescu ar fi fost un comunist mascat nu cred ca Valter Roman ar fi stiut acest lucru, pentru ca un ministru de externe agent comunist ar fi fost responsablitatea altor departamente si nu a celor care raspundeau de brigazile trimise in Spania sa lupte. Inr-o vreme de razboi un dialog prin intermediul ziarelor cu un spion nu pare a fi ceva indicat. Tinand cont de cum arata Europa in anul 1937 si de faptul ca in anul respectiv titulatura lui Nicolae Titulescu era de “fost”, raspunsul pare a fi mai degraba sub “Dusmanul dusmanului meu este prietenul meu”.  

Cunosc cartea printului Mihail Sturza. Am citit-o si am recitit-o de cateva ori. De fiecare data am ramas cu sentimentul ca vorbeste despre esecuri in care doar dusmanul si sansa potrivnica e vinovat si ca incearca sa demonstreze existenta unor Puteri Anonime plecand de la ipoteza existentei lor (poate este doar impresia mea)

 Recitesc acum din nou fragmentele legate de Titulescu:Primul fragment:” Titulescu este in istoria Romaniei o tragica si fantastica aratare … ultimul peceneg printre noi’” este retoric si atat. Nu contine nici un element care sa demonstreze ca afirmatia respectiva.  

La fel si fragmentul ” Cu cat treceau anii cu atat crestea cardasia intre Moscova si anumite puteri internationale, anonime dar punctele culminante ale persecutiilor impotriva Legiunii.(…)samd

Fragmentul final se incheie cu ” dupa parerea mea, ca Ministrul de Externe roman consimtise de mai inainte la sacrificarea acestei provincii romanesti” iar o parere este o parere si nu o dovada… Demult purtasem un dialog cu cineva care imi explica faptul ca in acele vremuri Germania era prietena noastra si ca daca Romania ar fi ales sa ajute Germania de la inceput Basarabia nu ar fi fost cedata. I-am raspuns ca intre prieteni daca unul il roaga pe celalat sa faca ceva iar respectivul refuză nu cred ca reactia este un cap in gura… Replica a fost: “nu intelegi”… 

Mihai Sturza a fost ministru de externe in Guvernul Legionar din 1940 şi în guvernul din exil de la Viena(1944-1945). Guvernarea Legionară a avut o viaţă scurtă iar guvernul din exil în 1944 era recunoscut de Germania, Franţa mareşalului Petain, Spania, Croaţia. Reparcurgând evenimentele anului 1944 cred că guvernul din exil de la Viena era inutil.

De câte ori am parcurs diversele materiale legate de istoria Mişcării Legionare: cartea lui Mihai Sturza, cartea lui Palaghiţă, memorile lui Sima, diversele site-uri de internet (www.horiasima.ro, www.miscarea.net, www.fgmanu.net) am avut întotdeauna impresia că lipseşte ceva: Într-un anume fel parcurgând toate aceste materiale (excepţie cartea lui Palaghiţă care indică un vinovat şi anume pe Horia Sima) de fiecare dată am avut impresia că eşecurile sunt de fiecare dată cauzate de conjuncturi total nefavorabile, puteri anonime, duşmani puternici, trădătorii, şamd. Cumva am avut sentimentul că Mişcarii Legionare îi lipseşte o analiză lucidă proprie căzând în propria adulaţie. Chiar sfinţii au avut păcate… 

În anii facultăţii am purtat multe discuţii cu un membru al Frăţiilor de Cruce, legate de istoria Mişcării Legionare şi de politică. La un moment dat mi-a spus ca dacă vreau sa intru în politică să mă îndrept către Partidul Liberal şi că Mişcarea Legionară nu e pentru viitor… Nu m-am apucat de făcut politică. şi probabil nu se va întâmpla în curând, poate niciodată. Privindu-i pe urmaşii Mişcării Legionare nu pot decât să îi dau dreaptate respectivului.

 Cred că pentru a analiza acţiunile lui Nicolae Titulescu cred că doar cartea lui Mihai Sturza şi scrisoarea către Walter Roman nu sunt suficiente pentru a-l numi bolşevic. Probabil o lectura a

: Nicolae Titulescu. Opera politico-diplomatică. Iulie 1927–iulie 1928, partea I şi partea a II-a. şi – Nicolae Titulescu. Opera politico-diplomatică. Corespondenţă. Vol. I (1921–1931), partea I şi partea a II-a ar fi utile pentru o înţelegere a lui Nicolae Titulescu, iar Diplomaţia lui Henry Kissinger utilă pentru înţelegerea acţiunilor diplomatice din anii premergători celui de-al doilea război mondial cât şi cei care au urmat. războiului.